inapoi________inapoi la cuprins________inainte
Simbol, comunicare, media în cultura tradiţională şi contemporană
Cea de a patra ediţie a
întâlnirilor bianuale de la Muzeul Satului Vâlcean şi-a propus să
abordeze şi aceste probleme de mare actualitate în cultura
contemporană, spre a continua seria dialogurilor între tradiţie
şi postmodernitate, iniţiate în anul 2000 de fundaţia HAR,
într-un program complex.
În timp ce comunicarea este
subiectul implicit, dar şi finalitatea principală a simpozioanelor
din cadrul programului nostru, simbolurile şi media ( aceasta din
urmă însemnând mijloacele, suporturile, limbajele de transmitere a
mesajului artistic) au venit firesc în atenţia noastră ca unelte
indispensabile ale comunicării de orice tip.
Momentul actual impune
rediscutarea acestor subiecte de pe poziţii mai echilibrate, în contextul
în care are loc o ideologizare evidentă, deloc benefică a gândirii
despre cultură, în spaţiul românesc mai ales.
Ca şi în cadrul
ediţiilor anterioare ale întâlnirilor de la Bujoreni, organizatorii au
propus participanţilor mai multe modalităţi de abordare a temei
în discuţie: colocvii, lansări de carte, expoziţii de artă
plastică şi de heraldică, un concert de muzică
contemporană. Participanţii, oameni de cultură din diverse
domenii, au declanşat discuţii pasionante, reflectate în bună
măsură în acest nou număr al revistei Ianus.
ZIUA I
Sfârşit de septembrie
şi început de week-end la Muzeul Satului de la Bujoreni. Pentru a intra în
atmosfera deja familiară multora dintre noi, le propunem invitaţilor
care se află aici pentru prima dată să viziteze muzeul, mai ales
că peisajul, la fel ca în fiecare anotimp, invită la reculegere în
faţa miracolului naturii, iar toamna, mai mult ca niciodată,
predispune aici la meditaţie.
Construcţiile de lemn,
hanul şi şcoala de secol al XVIII-lea, turnul culei, utilajele de
tehnică populară, provoacă deja discuţii şi aprecieri
ce vor facilita comunicarea din următoarele două zile.
Invitaţii au surpriza să
descopere, presărate printre casele tradiţionale, bine integrate în
peisaj, lucrări de artă contemporană: sculpturi, obiecte
plastice şi chiar o instalaţie al cărei subiect e, deloc
întâmplător, comunicarea. Tot la o
primă vedere, în pridvoarele câtorva case ţărăneşti se
zăresc lucrări de pictură şi grafică, multe intens
colorate şi stranii ca prezenţe în acest spaţiu în care timpul a
uitat parcă să mai curgă.
Tradiţională
ţuică de la han încălzeşte inimile şi dezleagă
limbile. “Strategia” gazdelor noastre vâlcene nu dă niciodată
greş. Până la lăsarea serii, îşi fac apariţia
toţi cei invitaţi să participe, de sâmbătă
dimineaţă, la desfăşurarea programului simpozionului.
ZIUA II
Pentru că ediţia a
patra a simpozionului Tradiţie şi Postmodenitate e mai scurtă,
ziua de sâmbătă concentrează majoritatea acţiunilor propuse
în program. Dis de dimineaţă, participanţii sunt invitaţi
în şcoala de secol al XVIII-lea, aflată în patrimoniul muzeului, loc
al dezbaterilor binecunoscut de acum, mai întâi pentru lansarea volumului de
eseuri Simbol şi ortodoxie al profesorului Florin Mihăescu.
Lucrarea, apărută în 2001 la editura Rosmarin e prezentată de
Alexandru Nancu, de Mihai Dinculescu şi de autor.
Punctuală şi mereu gata să mediatizeze
acţiunile noastre, televiziunea Vâlcea 1 nu lasă neconsemnat
nici unul dintre evenimentele de la Muzeul Satului. Prin urmare, Daniela
Ştefănescu şi colaboratorii ei au sosit deja la faţa
locului.
Şi pentru că tot
am început cu o lansare, continuăm tot cu o lansare, de data aceasta a
numărului III/2001 al revistei Ianus. Aici vorbitorii sunt mai
mulţi, pentru că publicaţia e rodul muncii unei echipe
închegate. Tema în jurul căreia s-a coagulat numărul III al revistei
este meşteşugul şi iniţierea. Rostesc cuvinte de
apreciere Eugen Deca, directorul instituţiei gazdă, criticul de
artă Pavel Şuşară, arhitectul Augustin Ioan.
După o
binemeritată pauză de cafea, la care participanţii
răsfoiesc revista Ianus, proaspăt ieşită de sub
tipar, începe de acum obişnuitul periplu prin incinta muzeului pentru a
vernisa expoziţiile cu minuţie pregătite în săptămâna
care tocmai se încheie.
Turnul culei
găzduieşte expoziţia intitulată Simboluri heraldice.
Însemne ale ordinii tradiţionale al cărei curator este Alexandru
Nancu. Acesta prezintă publicului o selecţie de însemne heraldice
descoperite în urma unei documentări complexe, cu scopul de a pune în
evidenţă una dintre cele mai vechi şi mai profund motivate
modalităţi de folosire a simbolurilor. La graniţa între
artă şi ştiinţă, heraldica, o disciplină aproape
total ignorată în prezent, reflectă ordinea dispărutei lumi
tradiţionale. Expoziţia este şi o invitaţie la
redescoperirea acestei străvechi discipline, ca sursă de reamintire şi înţelegere a
simbolurilor majore.
A doua expoziţie este
mult mai amplă, ea ocupând o marte parte a spaţiilor din muzeu, din
faţa hanului şi până aproape de ieşire. Sub titlul Simbol
şi comunicare în artele plastice contemporane expun 20 de artişti
din generaţii şi cu preocupări diferite. Selecţia lor este
neîntâmplătoare, iar eterogeniatea discursului urmăreşte să
pună în evidenţă multiple posibilităţi de comunicare a
unui mesaj artistic articulat, mai multe media şi mai multe tipuri
de sensibilitate. Expoziţia este vernisată de Luiza Barcan.
Sesiunea de
comunicări Prof. Florin Mihăescu
la lansarea volumului său „Simbol şi ortodoxie”. A doua zi discuţiile
au continuat sub nuc. La vernisajul
expoziţiei „Simbol şi
comunicare în artele plastice contemporane”. Viorica Vatamanu şi Alexandru Matei în concertul
de la Bujoreni. |
La orele amiezii are loc
prezentarea CD-ului 5 biserici de lemn din nordul Olteniei. Acesta este
replica electronică a celor cinci monografii dedicate bisericilor de lemn
din Grămeşti, Copăceni-Racoviţa, Ciungetu, Mălaia
şi Mariţa, toate monumente din secolele XVII-XIX, nestudiate
până în prezent. Monografiile şi CD-ul sunt rodul unei cercetări
complexe întreprinse în anul 2000, ca parte a proiectului EUROART, de o
echipă alcătuită din: Alexandru Nancu, Luiza Barcan,
Cătălin Berescu şi Sorin Olteanu.
Imediat după lansarea
CD-ului, începe sesiunea de comunicări ştiinţifice ce se va
desfăşura până spre lăsarea serii. Participă, între
alţii, tânărul cercetător Silviu Lupaşcu, specialist în
doctrina sufi, cu referatul intitulat Roza divinităţii-Soarele
divin, arhitectul Augustin Ioan cu unele consideraţii asupra simbolicii
în arhitectura contemporană. Etnologul Şerban Anghelescu
prezintă la rândul său un subiect foarte interesant: Pietre
simbolice în Vechiul Testament, iar semiologul Florin Florin Mihăescu
vorbeşte despre natură şi simbolică în Evanghelii.
Arhitectul Cătălin Berescu propune o dezbatere incitantă asupra vechiului
şi noului în noile media.
În timp ce la
şcoală dezbaterile sunt în toi, undeva în capătul dinspre sat al
muzeului, într-un pridvor de casă tradiţională, departe de
privirile curioşilor, se instalează instrumentele de percuţie.
În casă se consumă ultimele repetiţii de dinaintea concertului
şi cele mai intense emoţii ale grupului format din actriţa
Viorica Vatamanu şi percuţionistul Alexandru Matei pentru că în
seara aceasta ei vor concerta împreună pentru prima dată. Toată
lumea ştie că va avea loc un concert, dar nimeni nu ştie precis
despre ce va fi vorba.
Alexandru Matei e cunoscut
publicului vâlcean încă din 1999 când, împreună cu grupul Game,
a concertat la zidul de cetate al Râmnicului, în cadrul programului Arta în
drum spre muzeu, iniţiat şi organizat de fundaţia
noastră cu ocazia eclipsei totale de soare. De asemenea, vă mai
amintiţi, acelaşi grup a susţinut un concert de muzică
bizantină la prima ediţie a simpozionului Tradiţie şi
Postmodernitate, tot aici la Muzeul Satului de la Bujoreni. Acum se
pregăteşte totuşi altceva şi presimţirea unui fapt
artistic deosebit pluteşte în aer.
Cu greu şi numai pentru
că întunericul a coborât peste noi, se întrerupe sesiunea de
comunicări şi ne îndreptăm cu toţii spre pridvorul casei
care s-a însufleţit de prezenţa umană, de-a lungul întregii
zile. Ne găsim cu toţii loc în curtea mare a casei
ţărăneşti şi aşteptăm în întuneric. Se
vorbeşte puţin şi în şoaptă. John Feraru face ultimele
probe ale staţiei de amplificare. Concertul urmează să fie
înregistrat. După câteva clipe de aşteptare, singurul care a asistat
la o repetiţie a celor doi artişti, Alexandru Nancu face o scurtă
prezentare a grupului şi a muzicii pe care urmează să o
ascultăm. Ideea care se conturează este că Viorica Vatamanu
şi Alexandru Matei au prelucrat în spirit contemporan piese religioase
şi populare arhaice, trasând una dintre punţile artistice atât de necesare
între trecut şi prezent.
Cei doi artişti
îşi fac apariţia în pridvorul casei şi roagă publicul
să nu aplaude între piese. Concertul începe în sunet de toacă şi
muzica pe care o ascultăm este atât de neaşteptată încât toată
suflarea amuţeşte. Vocea specială a Vioricăi Vatamanu, ca
şi piesele pe care le interpretează pătrund în sufletul
fiecăruia declanşând emoţii nebănuite şi poate demult
uitate. Repertoriul în sine trimite în trecutul anistoric, însă maniera de
interpretare este foarte modernă. Alexandru Matei n-o acompaniază pe
Viorica Vatamanu ci propune, complementar, o prelucrare cu instrumente de
percuţie a pieselor vocale. Există şi un motto al spectacolului,
un fragment din Eclesiast rostit de actriţă între piesele
vocale. Vreme este pentru fiecare lucru de sub cer se spune în Eclesiast
şi într-adevăr, nici nu putea exista o vreme mai potrivită
pentru acest spectacol insolit, ca să nu mai spunem de loc. Timp de o
oră, ascultăm, fără să ne vedem între noi, pentru
că doar stelele luminează scena ad-hoc din pridvorul casei şi
curtea transformată în spaţiu de audiţie. Ceea ce se
consumă acum, avându-ne pe noi martori e mai mult decât un fapt artistic,
e trăire intensă, nedisimulată, o paranteză
miraculoasă pusă între grijile şi frământările
vieţii obişnuite. Ultimele sunete de percuţie, finalul
concertului. Aplauzele nu pot oricum să-i răsplătească
suficient pe cei doi artişti, pentru că ceea ce ne-au dăruit ei
e mai mult decât plăcere estetică. Timp de un ceas am fost în rai
le spune Gigi Dican Vioricăi Vatamanu şi lui Alexandru Matei şi
abia acum ei capătă convingerea că s-a petrecut, cu noi
toţi un miracol.
ZIUA III
Ediţia a patra a
simpozionului a fost mai concentrată. Comunicările
ştiinţifice începute ieri nu s-au terminat însă şi lor
le-am dedicat prima parte a zilei de duminică, ultima de altfel. Ecourile
spectacolului din seara trecută au rămas în sufletele noastre şi
ca întotdeauna, când liniştea de la Muzeul Satului Vâlcean începe să
lucreze ca o binefacere asupra celor prezenţi, se apropie momentul
despărţirii. Mereu se leagă aici noi prietenii şi oamenii
care s-au implicat într-un fel sau altul în program simt nevoia să se
revadă.
Luiza Barcan şi Radu George Serafim sunt invitaţi în
direct la televiziunea Vâlcea 1, la emisiunea lui Doru Moţoc, inspirat
intitulată Ceea ce rămâne, pentru că este un program
dedicat culturii româneşti. Simultan cu emisiunea a cărei temă
este, desigur, simpozionul Tradiţie şi postmodernitate, se
desfăşoară ultima parte a comunicărilor.
Pentru că în sala de
clasă nu s-a încălzit suficient, cuiva îi vine ideea ca
referenţii şi publicul să se mute în faţa hanului, sub nuc,
loc al pauzelor de cafea şi al taclalelor de dimineaţă şi
de la lăsarea serii. Ideea e îmbrăţişată cu multă
căldură şi toată suflarea se adună roată sub nuc.
Un soare blând, de toamnă, îmbie la reverie şi cu toate acestea,
discuţiile sunt foarte animate. Le declanşează criticul de
artă Pavel Şuşară cu referatul intitulat Forma artistică
între opacitate şi transparenţă, apoi arhitectul Ion Cornea
cu tema Arhitectura secretă a simbolului. Mai mult ca în ziua
precedentă, asistenţa se implică în dezbaterea subiectelor
prezentate, iscându-se astfel discuţii aprinse.
Mariana Stănescu
şi Constantin Costache prezintă o temă mai specializată
şi deloc simplă: Noi tehnici şi procedee în conservarea
patrimoniului cultural-istoric. Deşi pare arid, subiectul propus de
Sorin Olteanu, Noţiuni de epigrafie generală, e prezentat cu
mult talent, astfel încât nimeni nu rămâne nedumerit.
Masa de prânz şi
apropiatul moment al despărţirii pun punct ediţiei a patra a
simpozionului nostru, ca de obicei prin speranţa revederii în acelaşi
loc şi în acelaşi spirit.
Acest nou număr al
revistei Ianus, ce se deschide acum în faţa dumneavoastră,
reflectă în bună măsură dezbaterile simpozionului din
toamna anului trecut, precum şi abordări ulterioare, publicând
articole semnate de personalităţi care n-au participat direct la
simpozion.
Am încercat să
prezentăm, cu obiectivitate, o paletă cât mai largă de opinii
privind tema propusă: simbol, comunicare, media şi prin
urmare, chiar de vor părea divergente, abordările urmăresc
să întregească imaginea asupra unei teme de stringentă
actualitate.
Fundaţia HAR
inapoi________inapoi la cuprins________inainte