inapoi________inapoi la cuprins________ inainte

Web-ul, un organism minunat şi perfid

Adriana BISCĂREANU

O bună prietenă căreia îi scrisesem povestindu-i despre oraşul în care trăiesc şi care e destul de nou şi pentru mine mi-a mărturisit recent că nici unul dintre e-mail-urile pe care i le-am trimis n-a impresionat-o atît de mult ca imaginile înfăţişînd centrul acestui oraş – care, ce-i drept, e spectaculos – şi, mai ales, ca acelea în care apăream şi eu. M-am întristat puţin la început, fiindcă întotdeauna mi-am atribuit calităţi de bun povestitor. Desigur, nu am mers niciodată până acolo încît să-mi imaginez ca oricare dintre textele mele ar putea avea impactul unei imagini. Am avut, totuşi, pîna de curînd naivitatea să cred – avînd o oarecare experienţa a lecturii – ca, bine alcătuit, un text ar putea înlocui cu succes o fotografie. Am greşit fundamental – convingerea mea avea la baza o prejudecată şi nu o realitate, ignoram, lucru aproape de nejustificat, importanţa pe care imaginea a căpătat-o în comunicare în ultimele decenii, devenite unele ale vizualului. Vreau să cred ca am făcut asta inconştient, din prea multa dragoste faţă de textul scris, faţă de potenţialul cuvîntului.

M-am întrebat apoi cît de importanta ar fi putut fi prezenta mea în acele fotografii – în fond, nu m-am schimbat prea mult în ultimele luni, cel puţin nu într-atît încît să stîrnesc curiozităţi sau să determin convingeri. Meditînd, insă, la scrisoarea cu pricina am înteles mecanismul psihologic care a determinat o reacţie atît de ferm-pozitiva: pur şi simplu confeream veridicitate imaginilor, întregului context. Figura mea atît de familiara ii confirma prietenei mele faptul ca acel loc exista în realitate şi ca eu sînt acolo, undeva. Abstractul s-a transformat, astfel, în concret, a devenit veridic. Oraşul meu exista cu adevărat abia acum. Tot recent am început să folosesc şi serviciile de comunicare instantanee, extrem de utila dar în acelasi timp metoda sigura de stricare a bunelor obiceiuri în ce priveşte corespondenta. Cu ani de zile întîrziere faţă de semenii mei iniţiaţi în ale computerului, am descoperit aşa-numitele «emoticons», simboluri vizuale pentru stările emoţionale comune – bucurie moderata, veselie, tristeţe, furie, durere, etc. Cînd vrei, aşadar, să-i spui interlocutorului tău ca mesajul pe care ti l-a trimis te bucura, n-ai decît să selectezi o astfel de figura şi apoi s-o trimiţi în locul textului propriu-zis, iar el va şti acest lucru. La fel, daca eşti trist sau furios. Ca să-i spui ca-l iubeşti nu mai ai nevoie de cuvinte, poţi să-i trimiţi o inimioara, iar daca ti-e dor şi doreşti ca el să ştie asta ai de ales intre o inima rupta în doua, o floare, o figura plângăcioasă sau mai ştiu eu ce. Judecînd lucrurile după reacţia prietenei mele, cei implicaţi intr-o astfel de corespondenta resimt nevoia să-şi exprime vizual stările în aceeaşi măsură în care au nevoie de vizual pentru a asimila complet un mesaj primit. Un «emoticon» devine, astfel, substituent – sărac, dar totuşi substituent – pentru comunicarea instantanee prin scris, la rîndul ei – în aceasta varianta – înlocuitor al comunicarii verbale. Chiar daca nu se pot vedea unul pe celălalt, uneori şi din motive de păstrare a intimităţii, avînd în vedere ca, adesea, nu se cunosc, participanţii la o astfel de «conversaţie»  au senzaţia unui contact vizual direct. Aşadar, exista în realitate. În lipsa unor “emoticons”, împătimiţii comunicării prin Internet folosesc aşa-numitele “smileys», de asemenea simboluri pentru stări afective, dar compuse din semne de punctuaţie, lizibile pe orizontala. Un «basic» – insemnind un zimbet – arata cam aşa: :-) , în vreme ce un «copilaş basic» e :) . Un îndrăgostit îi poate trimite un trandafir @>—;— femeii iubite, sau îşi poate manifesta tristeţea :`-( sau dezamăgirea :-e . Partenerii vorbesc despre John Lennon şi il descriu astfel ( 8 { , despre Jim Carrey, descris ca :^[] , sau despre Elvis, vazut ca 5:-). Galeria de simboluri este ampla şi permite discutii «ilustrate» despre Mos Craciun *<|:-) , Pinocchio :—) , ba chiar despre un individ care a fost «impuscat intre ochi» sau + – ( , despre faptul ca, în timp ce face «conversatie», unul dintre parteneri fumeaza : – Q sau asculta muzica la walkman [ :-) .

Emoticons şi smileys au rolul, pe de o parte, de a ilustra conversaţia, de a o îmbogăţi, numai ca, folosindu-le zilnic, în mod inconştient, indivizii îşi limitează vocabularul în conversaţie. Desigur, ele pot fi mijlocul ideal prin care iţi poţi disimula lacunele lingvistice.

Un fenomen complex, extrem de interesant, are loc în cazul comunicării electronice instantanee, aşadar – mesajul scris înlocuieşte comunicarea verbala şi contactul vizual, pe de o parte, iar simbolul vizual înlocuieşte individul, fotografia sau imaginea filmata a acestuia şi se substituie mesajului scris, pe de alta parte. Aparitia simbolurilor de tip “emoticons” dovedeste faptul ca, în actul comunicarii, contactul vizual are un rol esenţial. Izolat, singur cu maşinăria-intermediar care îl desparte/leagă de lume, individul încerca să reconstruiască, cu mijloacele-surogat care îi stau acum la îndemîna, cadrul necesar desfăşurării tipului de comunicare cu care a fost obişnuit. Dialogul prin scris, chiar daca aproape instantaneu, nu îi este suficient. El simte nevoia să se descrie, să-i ofere partenerului convingerea ca exista, ca e palpabil, să concretizeze intr-un fel cadrul abstract al Internetului. El se arata astfel celor din jur ascunzîndu-se în acelasi timp. Cel care primeşte mesajul nu va şti niciodată, în lipsa contactului vizual direct, dacă emiţătorul a zîmbit sau nu în clipa în care a selectat emoticonul respectiv. Convenţie, emoticonul va determina la majoritatea utilizatorilor reacţii simple, stereotipe. Receptorul mesajului şi emiţătorul sau devin prizonieri ai propriului limbaj, schematizat. E greu de vorbit, de exemplu, despre John Lennon ca despre ( 8 { a cărui muzica – anticipez următoarea discuţie – AMDSSSAAS (în traducere – « a marcat deceniile şase şi şapte ale acestui secol »). Fără îndoială, sînt putini cei care nu-l vor recunoaste astazi pe Lennon vazindu-i chipul, aşa cum apare pe albumele grupului, pe afişe sau pe tricouri, şi desigur sînt mult mai putini cei care vor şti, ascultind o piesă, ca a fost compusă de acesta. Problema nu consta în exploatarea simbolurilor vizuale ci în extinderea nejustificata şi dăunătoare a semnificaţiei lor. O generaţie marcata de vizual, manipulata de vizual, restrîngîndu-şi în mod voluntar mijloacele de comunicare exclusiv în scopul adaptării la viteza de dezvoltare a tehnologiei va ajunge, în mod firesc, la a ignora valenţele estetice ale limbajelor sau la a le redefini. Camera video, astăzi la îndemîna oricărui utilizator de computer, ar putea deveni un remediu eficient pentru completarea cadrului comunicării, în acest context. Desigur, ca în toate lucrurile, în folosirea ei exista şi o parte negativa, daca nu de-a dreptul întunecată: individul nu va mai resimţi lipsa partenerului, avînd la îndemîna un substitut atît de fidel, şi va ramîne de-a dreptul descoperit în fata pericolului izolării.

Un alt fenomen care pare să fi atins un mare numar de utilizatori de Internet, grăbiţi să comunice o cantitate mare de informaţie intr-un răstimp scurt, este folosirea chat-acronimelor. Implicaţi adesea în convorbiri de grup, ei prefera, pentru a mari viteza conversaţiei, să scrie doar iniţialele fiecărui cuvînt dintr-o expresie cunoscuta tuturor celorlalti. Poti scrie, aşadar, AFAICA în loc de «as far as I’m concerned» («în ceea ce mă priveşte»), ASAP pentru «as soon as possible» («cît mai curind posibil»), AYSOS în loc de «are you stupid or something» («eşti prost?»), BRB pentru «be right back» («mă întorc imediat»), BWDIK – «but what do I know» (adica «dar ce ştiu eu?», ironic), DILLIGAD – «do I look like I give a damn» («ti se pare ca-mi pasă?»), IMHO – «în my humble opinion» («dupa umila mea parere») şi numarul exemplelor poate continua. Pe www.netlingo.com, unul dintre cele mai complexe site-uri dedicate limbajelor specializate ale comunicării instantanee, pot fi găsite sute de astfel de expresii, iar «inventatorii» de chat-acronime sînt invitaţi să-şi împărtăşească experienţa în ale prescurtării. Dacă, însă, nu-i nimic rău în a-ţi comunica rapid gîndurile, chat-acronimele se pot dovedi adevăraţi ucigaşi ai limbii scrise şi vorbite. S-a zis cu scrisorile pedante, s-a zis şi cu cele lungi, s-a terminat cu «te iubesc» sau cu «ce mai faci?». În scurt timp ne vom limita la TI sau CMF. Şi încă nici asta n-ar fi chiar atît de rău daca acest jargon s-ar limita la e-mail. Numai ca – şi experienţa deceniilor trecute, cînd majoritatea fabricilor purtau nume ca IMMR, IPMFN, TCMRIC, etc ne-o dovedeşte – în timp el ar putea altera, din aceleaşi motive, comunicarea verbală. Mă tem de momentul în care nu ne vom mai spune «ce faci, te-am căutat astăzi la telefon...» ci «CFTCALT, nu «ne vedem asta-seara» ci NVAS sau, ferească Dumnezeu (DF), în loc de «vrei să te căsătoreşti cu mine?» – VSTCCM.

Erin Jansen, fondatoarea acestui site cîştigător de premii de specialitate, este deţinătoare a unei licenţe în psihologie industriala, obţinută la London School of Economics and Political Science, şi a uneia în psihologie de la Universitatea Pepperdine. Chiar acum ea îşi promovează cartea «NetLingo The Internet Dictionary», care va apărea în curînd în librarii. Site-ul se bucura de popularitate, a primit cronici favorabile din partea revistelor specializate în computere şi Internet şi este folosit ca referinţă de cîteva universităţi.

Intr-un text personalizat publicat pe site, miss Jansen îşi povesteşte aventurile de angajata a mai multor firme high-tech prin Silicon Valley, mărturiseşte cît de frustrant era sentimentul ca, în ciuda unei vieţi profesionale remarcabile, nu reuşea să facă ceva concret pentru semenii săi, şi cum s-a hotarît, chipurile, să se implice în crearea unei «comunităţi globale reale», scîrbită de goana după bani caracteristica domeniului în care lucra. Şi uite-aşa, o femeie de succes cu o cariera şi un cont bancar de invidiat se transforma intr-una deci să să-şi urmeze pasiunile – şi, declara Jansen, NetLingo e una dintre ele – dar trăind la limita. Povestea comercializării site-ului şi premiile care i-au fost acordate sînt mai putin importante, ideea e ca Erin Jansen şi-a scris deja cartea şi ca printre sursele sale de venit, extrem de mici, dupa cum afirma ea, s-a numărat şi vînzarea de tricouri purtînd inscripţiile NetLingo. Toate astea n-au însemnat, insă, mare lucru, aşa încît, avînd de ales intre a se angaja la trei companii mari de Internet şi a menţine site-ul, a ales să trăiască în sărăcie numai pentru a le da utilizatorilor reţelei şansă să aibă un site şi un dicţionar al lor. Desigur, Erin Jansen şi-a ales cu grija cuvintele, ştiind exact ce categorie sociala vizează. Fără prea mare efort, în transparenta paginii poti vedea diplomele în psihologie ale autoarei. Întrucât, spune ea, dicţionarul ar putea însemna pentru ea principala sursa de venit şi fiindcă e atît de dedicata «comunitatii globale» aceasta ar face bine să cumpere cartea, care nu costa mai mult de 19.95 dolari.

Întreaga poveste e un exemplu de manipulare subtila. Utilizatorii devotaţi ai internetului nu vor afla vreodată daca ea e reala, după cum putini, probabil, îşi vor da seama cît de daunatoare e folosirea chat-acronimelor. Dar daca nu-i nimic rau în a fixa un fenomen între coperţile unei cărţi sau în cadrul abstract al web-ului, daca, iarăşi, nu-i nimic rău în a le oferi începătorilor în ale Internetului definiţiile pentru termenii cu care nu sînt familiarizaţi, a încuraja – prin orice mijloace – mutilarea unei limbi în contextul dezvoltării spectaculoase a reţelei rămîne un păcat care ii va urmări daca nu pe cei care au acum de ciştigat de pe urma exploatării lui atunci pe aceia care vor dori, peste cincizeci de ani, să zicem, să aibă un numar, oricît de mic, de cititori în rîndurile tinerilor. Ca limba «mondiala », engleza este prima expusă la maladiile web-ului.

Un fenomen similar chat-acronimelor este sesizabil în viata de zi cu zi pe continentul nord-american. Cred, totusi, ca nici una dintre părţile implicate în actul comercial n-ar pierde timp sau bani daca în loc de BLT ar spune «bagel with lettuce and tomatoes ».

inapoi________inapoi la cuprins________ inainte