inapoi________inapoi la cuprins________inainte

 

 

Arhitectura pentru săraci

 

Augustin IOAN

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica de lemn (începând din stânga): plan şi planul turlei pantocrator, aşa cum a fost ea realizată. În dreapta, planul unei posibile extinderi

folosind acelaşi sistem modular.

 

Una dintre cele mai grave probleme ale societăţii româneşti contemporane este lipsa oricărei preocupări pentru locuinţele sociale în adevăratul sens al termenului, adică acelea pentru asistaţii de către comunitate – fie aceasta mare/naţională, fie, mai degrabă, aceea locală. De asemenea, nu există nici un fel de preocupare, într-o ţară pândită de spectrul cutremurelor devastatoare, nici o preocupare de investigare a domeniului locuinţelor de catastrofă. Iată de ce, din vreme în vreme, orice fenomen cataclismic îi prinde nepregătiţi pe guvernanţi sau edili locali, iar răspunsul dat de aceştia este lamentabil: se fac, adică, celor calamitaţi, locuinţe pe durate lungi, costisitoare şi, inutil să o mai spunem, înfricoşător de urâte. De unde ar trebui să fie o preocupare strategică pentru orice administraţie responsabilă, situaţia se rezolvă la mica înţelegere, meschin şi fără perspectiva de ansamblu. Va fi nevoie de cutremure de talia celor din Turcia sau Grecia pentru a înţelege de ce trebuie făcut un astfel de studiu?

Iată, l-am făcut noi, cei din Fundaţia HAR, împreună cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, cu Muzeul Judeţean Vâlcea, cu partenerii noştri externi – Societatea Timmerdraget din Suedia şi  R.G.I. din Italia, cu ajutorul finanţatorilor externi (Programul Cultura 2000 al Uniunii Europene) şi al altor instituţii cu care colaborăm. Este vorba despre puţin, în fond: un proiect-pilot menit să arate că se poate construi onest, pentru adevăraţii năpăstuiţi, nu doar locuinţe extrem de decente, ci şi lăcaşuri de cult în care să se ancoreze suflete dezesperate dinaintea sărăciei sau traumei. Nu doar păduri de case de avarie sunt necesare în astfel de momente, precum în aceleaşi ţări lovite de catastrofe similare citate mai devreme, ci şi puncte de agregare a micilor comunităţi.

Întrucât orice alt criteriu decât acelea ale ieftinătăţii şi al bunului simţ în proiectare (modulare, proporţionare, adecvare la scara şi potenţialul materialului folosit) nu e relevant, nu dorim să fim judecaţi pentru mai mult decât ne-am propus. Nu am vrut să rezolvăm aici şi acum dilema actualităţii tradiţiei vernaculare, oricât de interesantă este această temă. Nici nu ne-am propus să flatăm spiritul locului, al oricărui loc – nu e timp de mofturi în situaţii de criză. Pur şi simplu, am făcut un sistem prefabricabil din lemn din patru pătrate de 3,63 x 3,63 m, descriind patru cuburi cu aceste laturi şi am făcut din ele o casă şi o biserică. Atât.

 

  

 

  

 

   

 

   

Biserica de lemn. Imagini din timpul constructiei.

 

Prin urmare, cu modestie şi – credem noi – înţelepciune, oferim celor interesaţi soluţii viabile, ieftine şi, mai cu seamă, plauzibile spiritual. Ne dăm seama însă că, întrucât ele nu pot aduce bani pentru vreun partid, ori comisioane pentru înlesnitori, casa şi biserica noastră nu vor fi teribil de populare.

Nu trăim vremuri ale gene­rozităţii ori ale dăruirii de sine creştine (ori barem social-democrate). Acum lucrează lupii şi vulturii hoitari, cât încă mai e oarece de capturat sau de fagocitat în ţară. Dar când vor veni cataclism după cataclism şi va fi nevoie de asemenea lăcaşuri, vrem să se ştie că noi nu am stat când trebuia să lucrăm, ca ceilalţi, că nu am făcut case noilor îmbo­găţiţi când cei de sub limita de sărăcie trăiesc în condiţii indescriptibile; că, deci, nu am fost părtaşi la nepăsarea generală, fie ea de stânga sau de dreapta.

 

 

inapoi________inapoi la cuprins________inainte