inapoi________inapoi la cuprins________inainte

Moştenirea culturală a lemnului

Göran ANDERSSON / Peter SJÖMAR, Suedia

Cunoştinţe şi metode

Artefactele sunt foarte importante ca sursă când urmează să studiem condiţiile istorice ale edificării construcţiilor. Ne lovim adesea de o insuficienţă a izvoarelor care fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt fragmentare. In studiile etnologice contemporane artefactele par să piardă teren în favoarea interviurilor şi a descrierilor scrise care sunt informaţii mult mai uşor de obţinut. În istoria arhitecturii studiile se referă adesea la contexte şi arareori sunt cercetate minunatele urme ale manufacturii.

Împreună, construcţia şi materialele folosite oferă informaţii de altă natură decât izvoarele scrise. Obiectele, construcţiile în cazul nostru, sunt dovada materială a gestului creator. Sunt semnele unei epoci marcate de anumite forme de gândire, de anumite sentimente, idei, nevoi, cunoştinţe şi de o anume măiestrie. Cu alte cuvinte, putem învăţa ceva despre generaţiile anterioare de constructori într-o împrejurare istorică concretă.

Putem presupune că, dacă reuşim să înţelegem construcţiile ca pe rezultate ale unei munci şi ale unei tehnici de construire, vom putea emite judecăţi mai sigure despre tipul de gândire, ideile şi condiţiile premergătoare.

Munca este un aspect neglijat de istoria arhitecturii. Ştiinţa este arareori interesată de meserii. Intenţiile noastre în cazul proiectului Construcţii de lemn în societatea premodernă-cunoştinţe şi metode sunt de a pune noi întrebări construcţiilor, materialelor, artizanatului, uneltelor şi maşinilor. Împreună cu o nouă categorie de interpreţi ai moştenirii culturale, meşteşugarii, vrem să cercetăm ce anume face ca lucrurile să arate astfel, cum sunt ele făcute şi să interpretăm cauzele care determină creaţia umană.

Conservarea construcţiilor şi workshop-urile

Conservarea unui monument sfârşeşte întotdeauna într-o activitate de construcţie. Ambele sunt la fel de importante şi de provocatoare pentru că astfel noi intervenim în istorie. Casele nu pot fi conservate doar pe hârtie şi nu există “medicamente pentru conservare” care să poată fi “pudrate” deasupra clădirilor şi peisajelor noastre. Credem că în activitatea de conservare sunt de urmat două direcţii: înţelegerea sensului construcţiei, a materialelor şi a metodelor de lucru şi dobândirea informaţiilor despre istoria edificiului.

Industrializarea societăţii europene a schimbat metodele de construcţie. Modul tradiţional de a construi a fost înlocuit cu un sistem de producţie tehnologizat. În Suedia există o ruptură totală cu tipul tradiţional de construire şi nu există nici un fel de continuitate, nici o tradiţie încă vie. Credem că această situaţie e similară în majoritate ţărilor europene. De aceea e foarte greu să găsim meşteri capabili să construiască în stil tradiţional sau premodern şi care să fie în stare să efectueze lucrări de conservare cu aceleaşi materiale, unelte sau tehnici cu care au fost ridicate aceste edificii istorice. Consecinţa imediată este dificultatea de a conserva edificii istorice din lemn respectând logica materialului. O mare problemă o pune şi lipsa unor meşteri capabili să facă analize detaliate şi interpretări ale monumentelor istorice. Încercăm să punem în evidenţă că măiestria în exercitarea meşteşugurilor presupune un sistem de cunoştinţe diferit de cel necesar abordărilor ştiinţifice. Dimpotrivă, cunoştinţele tradiţionale sunt dezvoltate prin aplicaţii practice ale meşteşugurilor şi pot fi transferate în contexte efective de lucru la care oamenii participă. În concluzie principala ţintă este dezvoltarea modalităţilor de antrenare a meşterilor în prelucrarea tradiţională a lemnului şi implicarea lor în interpretarea modului de execuţie a monumentului. Edificiile europene premoderne din lemn dovedesc mari similarităţi. Ele sunt un patrimoniu comun. În acest program, meşteri, arhitecţi şi etnologi lucrează împreună la restaurarea monumentelor din toate ţările participante la programul nostru.

O bisericuţă din România

Dacă ne sporim posibilităţile de a înţelege mediul în care au fost construite edificiile noastre, nu doar cu ajutorul tradiţionalelor cunoştinţe academice, poate vom fi capabili să particularizăm istoria şi să fim mai familiarizaţi cu mediul local şi cu condiţiile sociale în care au trăit acei oameni.

În cadrul workshop-ului desfăşurat în România, în Sălaj, am participat la restaurarea a două biserici. După prezentarea arhitectului restaurator şi a rezultatelor investigaţiilor efectuate de echipe diferite, am înţeles că s-au petrecut transformări substanţiale cu una dintre aceste foarte mici biserici, construite în secolul al XVII-lea. Unele mici reparaţii şi măsurile de consolidare ne-au purtat cu trei sau patru decenii în urmă. A avut loc, de asemenea, o reconstruire a acoperişului de deasupra altarului, probabil în secolul al XIX-lea.

O investigaţie completă a tuturor fazelor din istoria construirii monumentului nu s-a efectuat în cadrul workshop-ului. Dar meşterii şi arhitecţii împreună au devenit din ce în ce mai interesaţi de calitatea şi de originalitatea lucrării şi a reparaţiilor.

În timpul workshop-ului am avut ocazia de a vedea şi alte biserici din zonă. Primele noastre impresii despre biserica din Baica au fost întărite după aceste vizite. Multe dintre acele biserici erau, dacă nu capodopere cu toate, măcar de mare calitate în ce priveşte meşteşugul prelucrării lemnului. Chiar şi biserica din satul învecinat, de la Racâş, care a fost de asemenea restaurată în cadrul workshop-ului, era de mare calitate în privinţa măiestriei execuţiei. Studiile reunite ale meşterilor participanţi au arătat că cei care au înălţat, într-un mod original biserica din Baica, au avut probleme cu majoritatea regulilor elementare de construcţie a caselor din buşteni. Biserica a fost mutată de pe deal pe locul ei actual şi probabil că în acest timp i s-au făcut unele reparaţii necesare. În cazul peretelui despărţitor dintre naos şi altar a fost aproape imposibil de înţeles cum au făcut ca pereţii să se potrivească unul cu altul. Problema “calităţii modeste” a fost, evident, scoasă din discuţie. Calitatea modestă este în general neinteresantă pentru disciplinele academice tradiţionale sau pentru contextul conservării. Dar ce ne facem cu ea atunci când este identificată de meşteri? O biserică de ţară este rezultatul posibilităţilor şi eforturilor comune ale sătenilor. În context local şi regional trebuie să fie interesant să ne punem întrebarea: de ce este biserica din acest sat de o calitate relativ inferioară? Dacă e vorba despre o problemă de resurse, ne putem întreba despre ce fel de resurse e vorba: doar numărul redus de locuitori sau resurse sociale, economice, intelectuale?

Experienţele noastre şi în cazul lucrărilor de restaurare şi conservare desfăşurate în celelalte ediţii ale workshop-ului, în Lituania şi Suedia, ne-au arătat că, din perspectiva celor deja afirmate, de multe ori interesul focalizează asupra unor mici detalii care ne pot duce în direcţii diferite. Sunt numeroase întrebări şi în exemplele concrete nu găsim prea multe răspunsuri, dar punându-le împreună şi comparându-le cu alte surse istorice putem obţine totuşi unele răspunsuri. Munca, lucrarea istorică în cazul nostru, e o consecinţă a conjugării resurselor naturale cu cele umane.

inapoi________inapoi la cuprins________inainte

previous_______back to contents

! under construction !