inapoi_________inapoi la cuprins________inainte

Digitizarea şi facsimilarea manuscriselor

Aplicaţiile scanner-ului performant în conservarea obiectelor de patrimoniu de mici dimensiuni

Carmen TĂNĂSOIU

Muzeul, în calitate de păstrător de identitate culturală (comunitară), a început să se cristalizeze ca instituţie, în Europa, către ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Însă funcţiile sale s-au definit şi îmbogăţit în conţinut, aşa cum ne raportăm la ele astăzi, abia în secolul al XIX-lea şi începutul lui XX. Este vorba de DEPOZITAREA obiectelor, funcţie care s-a transformat pe parcursul timpului în două concepte de mai mare importanţă decât cel iniţial, şi anume, CONSERVAREA şi RESTAURAREA. Apoi, este vorba de VALORIFICAREA acestor moşteniri culturale, precum şi, de CERCETAREA lor – o funcţie ce decurge practic din primele menţionate, deopotrivă:

– cercetarea în conservare (păstrare) şi restaurare, în activitatea de investigaţie a materialelor şi tehnicilor

– cercetarea privind modalităţile de expunere şi mediatizare.

Cum e firesc, noi orientări în muzeologie se conturează şi în prezent, urmând destul de aproape în timp, curentele culturale de la nivelul întregii societăţi şi tehnica momentului (internaţionalizarea şi globalizarea înlocuiesc ideea naţională; tehnica digitală tinde să o surclaseze pe cea analogă – pentru a da numai două exemple).

La noi, primii paşi din muzeografie şi muzeologie datează cam de un veac, deşi ideea de a strânge şi îngriji moştenirea culturală (materială, mobilă şi imobilă) este cu alte câteva decenii mai veche (Decretul din 1875 despre structura unui viitor Muzeul naţional, Legile pentru conservarea şi restaurarea monumentelor... din 1892, 1913 şi 1919, Legea muzeelor şi bibliotecilor publice, 1932). Indiferent că aceste preocupări se referă la monumente sau la obiecte, că se desfăşoară în cadrul muzeului, bibliotecii sau arhivelor, ele au definit instituţional România modernă şi s-au racordat la mişcarea europeană similară – până în preajma celui de-al doilea război mondial şi în prezent, cu un hiatus în perioada comunistă, când modelul adoptat a fost cel sovietic.

Dintre cele trei funcţii ale muzeului, aceea privind conservarea şi restaurarea s-a îmbogăţit foarte mult în concept (în lume şi la noi, mai ales în ultimele două decenii); armonizarea practică a activităţilor legate de ea, însă, pare să intre într-un aparent conflict cu cerinţa de valorificare muzeală, din motive de mai mare implicare financiară. Se tinde spre o viziune asupra culturii (moştenirii culturale) ca producătoare de valoare (prin turism, educaţie etc.), ceea ce face ca investiţia în restaurarea şi conservarea patrimoniului de orice fel să capete şi valenţele profitului material.

De pe aceste poziţii, firma XEROX, care în ultimii 10 ani şi-a modificat tehnologia copiativă, trecând de la sistemul analogic la cel digital şi de la reproducerea alb-negru la cea color, în colaborare cu firma germano-elveţiană I2S au pus la punct un sistem tehnic proiectat să transpună în format digital orice tip de document pe suport fragil: acte, documente, cărţi (tipărituri şi manuscrise), ziare, fotografii, microfilme. I2S (Intelligent System Solutions) este o companie proiectantă şi producătoare de scannere, ocupându-se de procesarea, restaurarea şi digitizarea imaginilor.

Sistemul tehnic la care ne referim se numeşte DigiBook, fiind un scanner care vizează capturarea, stocarea, arhivarea, consultarea, restaurarea şi reproducerea imaginilor (tipar, Internet, CD-Rom, baze de date); beneficiază de suportul tehnic şi comercial al multor ţări din Europa, Australia şi America şi funcţionează cu ajutorul unui program electronic (software) comod – Book Restorer. A fost creat (1999-2001) în special pentru scanarea documentelor de patrimoniu, în condiţiile de maximă protecţie a acestora, în conformitate cu normele de conservare unanim acceptate (expunere minimă la lumină şi căldură, nu este admisă lumina ultravioletă şi nici contactul sau presarea suprafeţei scanate cu geam)*.

De fapt, s-a creat posibilitatea (teoretică) ca toată acumularea de documente a unei entităţi (instituţie, ţară, oricare ar fi aceasta, să poată fi comprimată digital; originalele pe suporturi fragile sunt astfel salvate: conţinut lor de informaţie pe hârtie acidă, clişee pe sticlă etc. este stocat; manevrarea lor laborioasă şi adeseori distructivă nu se mai impune, în timp ce, accesul la informaţia pe care o conţin se poate globaliza, în condiţiile unui număr de utilizatori practic nelimitat (prin reţeaua Internet).

În România, DigiBook şi-a dovedit utilitatea în cadrul unor campanii promoţionale ale firmei XEROX prin care au fost digitizate documente (în muzee, arhive şi biblioteci).

În aprilie 2002 Muzeul Naţional de Artă al României a redeschis expunerea permanentă a Galeriei de Artă Medievală Românească, în care se află şi o importantă parte a colecţiei de manuscrise (iniţial, expuse în vitrine, deschise). Conform normelor de conservare, după câteva săptămâni, filele de expunere au fost schimbate, iar după o altă perioadă de timp, volumele au fost lăsate în expoziţie închise, acolo unde a fost posibil, originalele fiind înlocuite cu facsimilele lor (pe perioade de timp determinate). Manuscrisele (mai ales cele miniate, pe pergament) reprezintă una din categoriile de patrimoniu foarte fragil. Măsurile de conservare enumerate mai sus sunt menite să le ferească de neajunsurile unei expuneri îndelungate: variaţii de temperatură-umiditate diurne-nocturne şi la schimbarea anotimpurilor, variaţii de lumină după programul de vizitare, tensionarea legăturii etc. În depozit, manuscrisele se păstrează închise, în cutii de carton iar condiţiile de microclimat sunt foarte stabile pe termen lung.

O parte a colecţiei de manuscrise a MNAR au fost facsimilate prin metoda fotografierii succesive şi suprapunerea imaginilor în anii ’80, ’90, de către serviciul specializat al Arhivelor Statului (file facsimilate incluse în bloc de carte blanc).

Astfel, beneficiind de campania promoţională a DigiBook, la Muzeul Naţional de Artă al României, la sfârşitul anului trecut, au fost scanate patru manuscrise din sec. XIV-XVII, arhivate în sistem digital, urmărindu-se realizarea unor facsimile, care se află în curs. Este vizată conservarea lor în dublu sens:

a. facsimilele au scopul de a înlocui originalele în expunere, pe perioade de timp determinate, urmând ca acestea să fie păstrate în condiţiile mai destinse din depozit

Rezoluţia scanării, de 250-600 dpi (la o productivitate de 200-600 pg/oră) permite reproducerea atât prin copiere, cât şi prin tipărire.

b. scanarea originalelor se face în condiţii de maximă protecţie.

Protecţia la scanare se referă în special la:

– o expunere minimă la lumină şi căldură,

– durata minimă de expunere (între două scanări nu se face expunere la lumină),

– nu se utilizează lumina ultavioletă,

– nu se forţează legătura cărţii prin deschidere (între 120° şi 180°), nu se fixează suprafaţa scanată cu geam

– scanarea se face pe un platan-balanţă ajustabil la dimensiunile volumului (până la 25 kg şi 95 x 65 x 20cm); platanul-balanţă are rolul de a menţine suprafaţa scanată la aceeaşi distanţă şi la orizontală faţă de lentila aparatului, indiferent de grosimea cărţii.

Conţinutul manuscriselor a fost arhivat pe CD-Rom, existând astfel posibilitatea consultării lor nelimitate în format digital, cercetarea amănunţită, reproducerea imaginilor (în scop documentar sau mediatic) – toate acestea fără a mai depinde de accesul la volumul original.

Realizarea facsimilelor prin această metodă impune:

– prelucrarea imaginilor scanate (o parte a soft-ului existând în Book Restorer, deci programul cu care funcţionează DigiBook şi se face în timp real chiar la scanare): eliminarea umbrelor la cotor, eliminarea curburii de pagină, redimensionarea culorii hârtiei/ pergamentului şi a culorilor miniaturilor, suprapunerea recto-verso a filelor

– alegerea tipului de hârtie pentru imprimare

– alegerea imprimantei convenabile (în funcţie de formatul originalului, intensitatea şi consistenţa culorilor imprimate).

Pe măsura folosirii şi perfecţionării acestui sistem tehnic se dovedeşte mult mai larga lui aplicabilitate. Funcţia zoom a scanner-ului, precum şi vizualizarea pe monitor a imaginilor în timp real acordă acestui sistem tehnic şi posibilitatea de utilizare în activitatea de cercetare: funcţionând cu rolul unui microscop cu anumite performanţe, DigiBook este extrem de util în alcătuirea fişelor de conservare şi restaurare, înlocuind de cele mai multe ori necesarele imagini macrofotografice.

Dacă în special ne-am referit la utilitatea DigiBook-ului pentru conservarea cărţilor (sau altor tipuri de documente), putem spune, în urma unor teste, că sistemul şi-a dovedit aplicabilitatea şi asupra cercetării şi digitizării (scanare, arhivare de imagini) altor categorii de patrimoniu: icoane, bijuterii, textile – în general orice obiect cu dimensiunile acceptate de platanul-balanţă.

inapoi_________inapoi la cuprins________inainte

previous_______back to contents

Digitising, scanning and preserving manuscripts

(abstract)

Carmen TĂNĂSOIU

Last year, the National Museum of Art of Romania was participate to a promotinal action of XEROX Company, including digitisation and create the facsimils of the original manuscriptes. Was uesd a scanner of high performance – DigiBook – which has the possibility to protect the written works in the scanning moment and for general use; high frequency fluorescent lamp, lighting correction in real time, optical resolution from 250 to 600 dpi, dimension accepted (65 x 95 x 20 cm, 25 kg – height x width x thickness and weight), zoom factor, compresion and storage of images – are its characteristics.

Digibook has a user-friendly program entirely dedicated to digitised documents: the Book Restorer software, a resource for the comprehensive consultation, restoration, storage, and publication of written works. Can move, delete, or add, other pages and, at finished work, the page numbering is automatically updated. Make possible to arrange image files, modify image size, change margins, correct lighting defects etc. Finally, during the publication or printing phase can select any of the following formats: TIFF, JPEG, BMP, PDF.

---

* Prezentăm numai câteva date tehnice elementare, fără a intra în detalii

DigiBook 5600 se caracterizează prin:

– balanţă autoreglabilă compensată acceptând dimensiunile 84x50 cm,

– lentilă reglabilă automat,

– scanează fără contactul documentului cu camera,

– admite o rezoluţie optică şi digitală de 250/300 - 600dpi,

– arhivează informaţia în formate JPEG şi TIFF.

DigiBook 2000 LC păstrează majoritatea caracteristicilor iniţiale, îmbunătăţind dimensiunile platanului balanţei (84x 60 cm) şi primind software-ul Book Restorer.

DigiBook10000 BW aduce ca principală îmbunătăţire dimensiunile platanului balanţei (95x 60x 20 cm, fixând un locaş mare pentru grosimea cărţii).

DigiBook 6002 RGB îşi îmbunătăţeşte software-ul, făcând posibil managementul şi restaurarea imaginii scanate în timp real, direct pe monitorul calculatorului.

DigiBook 10000 RGB ridică rezoluţia la 400-700 dpi.

Sun Rise MC 2000 a fost creat dintr-un sistem DigiBook pentru scanarea clişeelor fotografice şi microfilmelor.